duminică, 16 ianuarie 2011

Conditii de inscriere

OFERTE DE SCOLARIZARE


                                         690 Lei

Masina OPEL VECTRA B                                   Contact . 0727.00.74.56



  • Varsta minima pentru categoriile B la momentul inscrierii trebuie sa fie de 18 ani fara 3 luni

  • Orice cursant trebuie sa fie apt din punct de vedere psihologic si medical

  • Cursantul sa nu fi fost condamnat pentru infractiunile prevazute la Art.24 din O.U.G. 195/2002 ***

  • BI sau CI

  • Plata primei rate in valoare de 200 lei dintr-un numar maxim total de 3 rate

  • Semnarea contractului de prestari servicii
  • CONTACT

    Adresa: BUCURESTI

    Sector. 1,2,3,4,5,6


    E-mail:   scoalaautobucuresti@yahoo.com


                               TELEFON:         0727.00.74.56

    HOME

    DESCRIEREA ACTIVITATII




                                                               Bine ati venit !


     
       Scoala de soferi din BUCURESTI cu cea mai convenabila oferta de scolarizare pentru ca dumneavoastra sa deveniti posesor de permis de conducere auto categoria B.



    Pregatirea teoretica se realizeaza in cadrul scolii . Scoala de soferi asigura profesor de legislatie rutiera si medic pentru predarea lectiilor prevazute in programa de invatamant.

    Pregatirea practica se desfasoara pe autoturisme Opel vectra . Programarea orelor de circulatie rutiera se face de comun acord avand in vedere si timpul de care dispuneti dumneavoastra

    Telefon: 0727.00.74.56

    E-mail: scoalaautobucuresti@yahoo.com

    Oferta

    Efectuam inscrieri la pretul de 690 lei



    2. OFERTA REDOBANDIRE !
       Daca printr-o intamplare nefericita vi s-a anulat permisul de conducere, pentru scolarizare  in vederea redobandirii acestuia, practicam un pret avantajos.


    3. OFERTA PENTRU PERSOANELE CARE DETIN PERMIS DE CONDUCERE !


       Daca ati obtinut permisul de mai mult timp si in prezent nu stapaniti bine conducerea autovehiculelor din categoria B, efectuam ore de acomodare pe autoturism Opel vectra

    Tel.0727.00.74.56

    REGULAMENTUL DE CIRCULATIE RUTIERA

    VEHICULE

    SECTIUNEA 1
    Starea tehnica a vehiculelor si controlul acesteia

    Art. 9

     (1) Pana la inmatriculare sau inregistrare, vehiculele pot circula pe drumurile publice, fara inspectie tehnica, in baza unei autorizatii provizorii pentru circulatie, eliberata de autoritatea competenta, daca indeplinesc normele tehnice privind siguranta circulatiei rutiere.
    (2) Se inspecteaza din punct de vedere tehnic, inainte de a fi repuse in circulatie, autovehiculele, tramvaiele sau remorcile carora le-au fost efectuate reparatii in urma unor evenimente care au produs avarii grave la mecanismul de directie, instalatia de franare sau la structura de rezistenta a caroseriei ori a sasiului.

    1. Conditiile minime de iluminare, semnalizare luminoasa si avertizare sonora pe care trebuie sa le indeplineasca autovehiculele, tramvaiele, remorcile, tractoarele folosite in exploatari agricole si forestiere si vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrari

    Art. 10

     Autovehiculele, tractoarele folosite in exploatari agricole si forestiere si vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrari, tramvaiele si remorcile trebuie sa fie dotate, prin constructie, cu instalatii de iluminare, semnalizare luminoasa si avertizare sonora, omologate, care sa corespunda conditiilor tehnice stabilite de autoritatea competenta.

    Art. 11

     Autovehiculele destinate exclusiv transportului copiilor trebuie sa aiba montat pe caroserie, in fata si in spate, indicatorul "Copii!".

    Art. 12

     Autovehiculele care depasesc masa si/sau gabaritul trebuie echipate cu urmatoarele dispozitive suplimentare de semnalizare:
    a) o placuta de identificare fluorescent-reflectorizanta, avand fondul alb si chenarul rosu, montata la partea din stanga fata;
    b) marcaje fluorescent-reflectorizante aplicate la partea din spate a autovehiculului sau incarcaturii, cat mai aproape de marginile laterale, formate din benzi alternante albe si rosii, descendente catre exterior, daca latimea autovehiculului depaseste 2,5 m;
    c) unul sau mai multe dispozitive speciale de avertizare luminoasa de culoare galbena, montate astfel incat lumina emisa de acestea sa fie vizibila din fata, din spate si din ambele parti laterale, precum si dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare galbena montate pe partile laterale la distanta de 1,5 m intre ele;
    d) lumini montate pe partile laterale ale incarcaturii ori vehiculului care depaseste latimea de 2,5 m, care trebuie sa functioneze concomitent cu luminile de pozitie, precum si un dispozitiv fluorescent-reflectorizant.

    Art. 13

     Se interzice montarea la autovehicul, tractor folosit in exploatari agricole si forestiere si vehicul pentru efectuarea de servicii sau lucrari, tramvai sau remorca a luminilor de alta culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, decat cele omologate.

    2. Conditiile tehnice minime pe care trebuie sa le indeplineasca bicicletele, mopedele, vehiculele cu tractiune animala si cele trase sau impinse cu mana

    Art. 14

     In circulatia pe drumurile publice, bicicleta trebuie sa fie:
    a) prevazuta cu dispozitiv de franare eficace;
    b) prevazuta cu un sistem adecvat, functional, de directie;
    c) dotata cu sistem de avertizare sonora; se interzic echiparea si folosirea sistemelor de avertizare sonora specifice autovehiculelor;
    d) echipata in fata cu lumina de culoare alba sau galbena, iar in spate cu lumina de culoare rosie si cu cel putin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant, vizibil, de aceeasi culoare;
    e) echipata cu elemente sau dispozitive care, in miscare, formeaza un cerc continuu, fluorescent-reflectorizante de culoare portocalie fixate pe spitele rotilor.

    Art. 15

     Remorca atasata unei biciclete trebuie sa fie echipata, in partea din spate, cu un dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare rosie, iar daca lumina din spate a bicicletei este obturata de remorca, aceasta trebuie sa fie echipata si cu o lumina de culoare rosie.

    Art. 16

     (1) In circulatia pe drumurile publice, mopedul trebuie sa fie echipat cu:
    a) instalatie de franare eficace;
    b) sistem de avertizare sonora;
    c) instalatie de evacuare a gazelor de ardere care sa respecte normele de poluare fonica si de protectie a mediului;
    d) lumina de culoare alba in fata, respectiv lumina si dispozitiv fluorescent-reflectorizant de culoare rosie in spate;
    e) lumini de culoare galbena pentru semnalizarea schimbarii directiei de mers, in fata si in spate;
    f) placuta cu numarul de inregistrare, amplasata la partea din spate a mopedului fara a obtura vizibilitatea sistemului de iluminare si semnalizare.
    (2) Se interzice montarea la moped a luminilor de alta culoare sau intensitate, a altor lumini, dispozitive ori accesorii de avertizare, decat cele omologate.

    Art. 17

     (1) Vehiculul cu tractiune animala trebuie sa fie dotat in fata cu doua dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare alba, iar in spate cu doua dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare rosie, omologate, montate cat mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului.
    (2) Placutele cu numarul de inregistrare se amplaseaza in locuri unde se asigura permanent vizibilitatea acestora, una pe partea stanga si una la partea din spate a vehiculului.
    (3) Atunci cand ploua torential, ninge abundent sau este ceata densa ori in alte conditii meteorologice care reduc vizibilitatea, precum si pe timpul noptii vehiculul cu tractiune animala trebuie sa fie dotat in plus, in partea laterala stanga cu cel putin o lumina de culoare alba sau galbena, situata mai sus de nivelul rotilor.
    (4) Mijloacele de semnalizare prevazute la alin.(1), precum si dispozitivul care asigura lumina de culoare alba sau galbena conform prevederilor alin.(3) trebuie mentinute curate si intacte, iar vizibilitatea lor sa nu fie obturata de elementele constructive ale vehiculului sau de incarcatura transportata.
    (5) Conducatorul vehiculului cu tractiune animala trebuie sa aplice pe harnasamentul animalului tragator materiale reflectorizante pentru ca acesta sa fie observat cu usurinta de catre ceilalti participanti la trafic.

    Art. 18

     Vehiculul tras sau impins cu mana trebuie sa fie prevazut, in fata si in spate, cu cate un dispozitiv fluorescent-reflectorizant omologat, de culoare alba, respectiv rosie.

    SECTIUNEA a 2-a
    Inmatricularea si inregistrarea vehiculelor

    1. Inmatricularea si inregistrarea vehiculelor

    Art. 19

     Autoritatile competente pentru inmatricularea si radierea autovehiculelor si remorcilor sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, sub coordonarea Directiei regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor.

    Art. 20

     (1) La inmatriculare, autovehiculului sau remorcii i se atribuie placute cu numarul de inmatriculare.
    (2) Placutele cu numarul de inmatriculare trebuie sa aiba fondul reflectorizant de culoare alba si literele si cifrele, in relief, de culoare neagra, albastra sau rosie.

    Art. 21

     (1) Autovehiculul, tramvaiul, remorca sau mopedul ce nu poate fi identificat din cauza lipsei, alterarii sau distrugerii elementelor de identificare poansonate sau stantate de constructor, precum si autovehiculul sau remorca asamblat din piese ce nu pot fi identificate sau cele pentru care nu se poate stabili identitatea unuia sau mai multor detinatori ori proprietari succesivi nu pot fi omologate in vederea admiterii in circulatia pe drumurile publice. Se excepteaza autovehiculul si remorca pentru care politia poate stabili provenienta legala a acestuia.
    (2) Autovehiculele si remorcile reclamate ca fiind furate in Romania sau in strainatate si date in urmarire de Inspectoratul General al Politiei Romane nu se inmatriculeaza.

    Art. 22

     La inregistrare, vehiculelor li se atribuie placute cu un singur numar de inregistrare, care trebuie sa aiba:
    a) fondul reflectorizant de culoare galbena, iar literele si cifrele, in relief, de culoare neagra, pentru vehiculele inregistrate la consiliile locale;
    b) fondul reflectorizant de culoare alba, iar literele si cifrele, in relief, de culoare neagra, pentru autovehiculele care se inregistreaza la Ministerul Apararii, Ministerul Administratiei si Internelor sau, dupa caz, la Serviciul Roman de Informatii.

    2. Numerele de inmatriculare sau de inregistrare, cele provizorii si de probe ale autovehiculelor sau tramvaielor

    Art. 23

     (1) La inmatriculare, fiecarui autovehicul si fiecarei remorci li se atribuie cate un numar de inmatriculare compus din indicativul judetului sau al municipiului Bucuresti, numarul de ordine, format din cifre arabe, si o combinatie de trei litere cu caractere latine majuscule.
    (2) Numerele de inmatriculare ale autovehiculelor si remorcilor apartinand misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizatii si persoane straine cu statut diplomatic, care isi desfasoara activitatea in Romania sunt compuse din indicativul CD, CO sau TC, dupa caz, si numarul de ordine.
    (3) In cazul numarului de inmatriculare temporara, la indicativul judetului sau al municipiului Bucuresti si numarul de ordine se adauga luna si anul in care expira valabilitatea inmatricularii.
    (4) La autorizarea provizorie a circulatiei autovehiculului sau remorcii se atribuie un numar compus din indicativul judetului sau al municipiului Bucuresti si numarul de ordine.
    (5) La inmatricularea pentru probe a autovehiculului sau a remorcii se atribuie un numar compus din indicativul judetului sau al municipiului Bucuresti, numarul de ordine si inscrisul "PROBE".
    (6) La data inmatricularii, inregistrarii sau autorizarii pentru circulatie se elibereaza si placutele cu numarul atribuit.

    Art. 24

     (1) Numerele de inmatriculare se atribuie la rand, in ordine crescatoare.
    (2) La inmatriculare, proprietarul vehiculului poate solicita, cu plata tarifelor in vigoare, atribuirea unei combinatii preferentiale a numarului de inmatriculare.
    (3) Nu pot fi atribuite combinatiile de litere care pot avea o semnificatie obscena sau cele care pot conduce la asocierea cu denumirile unor autoritati publice, daca acestea solicita in scris autoritatii emitente restrictionarea atribuirii unei anumite combinatii a numarului de inmatriculare. Persoanele care detin deja vehicule inmatriculate cu numere restrictionate ulterior, pot utiliza in continuare numerele in cauza, dar numai pana la instrainarea vehiculului.
    (4) La transferul dreptului de proprietate asupra unui vehicul, numarul de inmatriculare si placutele aferente se transfera automat fara plata noului proprietar, daca acesta are domiciliul sau sediul in acelasi judet cu fostul proprietar si daca fostul proprietar nu a optat pentru pastrarea combinatiei numarului de inmatriculare respectiv. Noul proprietar poate solicita atribuirea unei combinatii preferentiale a numarului de inmatriculare, cu plata tarifelor in vigoare.

    Art. 25

     (1) Numarul de inregistrare al vehiculelor inregistrate la consiliile locale se compune din denumirea localitatii si denumirea abreviata a judetului, scrise cu litere cu caractere latine majuscule, precum si dintr-un numar de ordine, format din cifre arabe.
    (2) Numarul de inregistrare al autovehiculelor inregistrate la Ministerul Apararii, Ministerul Administratiei si Internelor si, dupa caz, la Serviciul Roman de Informatii se compune din abrevierea denumirii institutiei, scrisa cu litere cu caractere latine majuscule, precum si dintr-un numar de ordine, format din cifre arabe.

    Art. 26

     (1) Proprietarul sau detinatorul legal trebuie sa fixeze placutele cu numarul de inmatriculare sau de inregistrare in locurile special destinate, la partea din fata si din spate a autovehiculului sau tramvaiului, dupa caz, iar la motocicleta si la remorca, numai la partea din spate.
    (2) Se interzice circulatia pe drumurile publice a vehiculelor care nu au montate placutele cu numarul de inmatriculare sau, dupa caz, de inregistrare, in locurile stabilite.

    SECTIUNEA a 3-a
    Obligatiile proprietarilor sau detinatorilor de vehicule

    Art. 27

     (1) Proprietarul de autovehicul sau remorca, cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania, este obligat:
    a) sa declare autoritatii emitente pierderea, furtul sau distrugerea certificatului de inmatriculare, in cel mult 48 de ore de la constatare;
    b) sa depuna imediat, la autoritatea emitenta, originalul certificatului de inmatriculare, daca, dupa obtinerea duplicatului, a reintrat in posesia acestuia;
    (2) Persoanele juridice detinatoare de vehicule au, pe langa cele prevazute la alin. (1), si urmatoarele obligatii:
    a) sa verifice starea tehnica a vehiculelor, sa faca mentiuni despre aceasta in foaia de parcurs sau ordinul de serviciu si sa nu permita iesirea in circulatie a celor care nu indeplinesc conditiile tehnice;
    b) sa elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplaseaza in cursa;
    c) sa nu permita conducerea vehiculului de catre persoane care nu poseda permis de conducere corespunzator sau atestat profesional;
    d) sa nu permita conducatorilor de vehicule sa plece in cursa sub influenta bauturilor alcoolice, a substantelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora ori intr-o stare accentuata de oboseala;
    e) sa tina seama de observatiile facute de politisti sau de conducatorii de vehicule in foaia de parcurs;
    f) sa anunte imediat politia despre orice accident de circulatie in care sunt implicati conducatorii de vehicule proprii care nu poseda documente de constatare a acestuia;
    g) sa verifice respectarea timpilor de repaus si de odihna, precum si a regimului legal de viteza, prin citirea inregistrarilor aparatelor de control al timpilor de odihna si a vitezei de deplasare;
    h) sa verifice existenta autorizatiei speciale de transport si respectarea conditiilor inscrise in aceasta.

    Art. 28

     (1) Detinatorii de vehicule pot monta pe acestea sisteme sonor antifurt.
    (2) Durata semnalului emis de sistemul prevazut la alin.(1) nu trebuie sa fie mai mare de un minut, iar intensitatea acestuia nu trebuie sa depaseasca pragul fonic prevazut in reglementarile legale in vigoare.
    (3) Se interzice montarea pe vehicule a sistemelor sonore antifurt care se declanseaza la trecerea, in imediata apropiere, a altui vehicul.

    SEMNALIZAREA RUTIERA

    CLASIFICAREA MIJLOACELOR DE SEMNALIZARE

    1.INDICATOARE RUTIERE



  • A. Indicatoare de avertizare





  • B. Indicatoare de reglementare






    • B1. Indicatoare de prioritate
    • B2. Indicatoare de interzicere sau restrictie
    • B3. Indicatoare de obligare



  • C. Indicatoare de orientare si informare
    • C1. Indicatoare de orientare
    • C2. Indicatoare de informare
    • C3. Indicatoare de informare turistica







  • D. Panouri aditionale





  • 2. MARCAJE RUTIERE

    • 1. Marcaje longitudinale
    • 2. Marcaje transversale
    • 3. Marcaje diverse
    • 4. Marcaje temporare pentru semnalizarea lucrarilor in zona drumului public
    • 5. Marcaje laterale
    3. DISPOZITIVE DE SEMNALIZARE LUMINOASA
    • 1. Semafoare pentru dirijarea circulatiei
    • 2. Semnale luminoase la trecerile la nivel cu calea ferata
    • 3. Dispozitive luminoase pentru dirijarea circulatiei pe benzi

    4. INDICATOARE RUTIERE SI MIJLOACE DE SEMNALIZARE A LUCRARILOR IN ZONA DRUMULUI PUBLIC

    • 1. Indicatoare rutiere temporare
    • 2. Mijloace de semnalizare a lucrarilor

    5. SEMNALELE POLITISTULUI

    • 1. Semnalele agentului de circulatie
    • 2. Semnalele politistului de pe motocicleta de politie
    • 3. Semnalele politistului din autovehiculul de politie
    • 4. Mesaje variabile transmise cu dispozitive luminoase instalate pe autovehiculele de politie

    6. ALTE INDICATOARE

    • 1. Indicator kilometric
    • 2. Indicator hectometric
    • 3. Semn distinctiv pentru conducatorii de autovehicule cu vechimea in conducere mai mica de un an

    MASURI DE PRIM AJUTOR

    In urma accidentelor rutiere apar numeroase urgente medicale care necesita un minim de cunostiinte de acordare a primului ajutor si un minim de dotari strict necesare.


     Dotari necesare pentru autovehicule
    - trusa de prim ajutor;
    - doua triunghiuri reflectorizante pentru a atentiona si a proteja zona periculoasa;
    - vesta reflectorizanta, pentru propria siguranta (sunteti mai vizibil in trafic);
    - lanterna, atat pentru a va semnaliza prezenta pe carosabil cat si pentru a va asigura vizibilitatea in cazul acordarii primului ajutor in trafic;
    - un telefon mobil cu care sa sunati cat mai rapid la numarul de urgente 112 (functioneaza chiar si in unele zone fara acoperire);
    - un stingator de incendiu pe care sa-l folosim in cazul in care unul dintre autovehiculele avariate ia foc;
    - un creion (pix) si un carnetel, in cazul in care persoana la care i-ati prins garoul pentru oprirea hemoragiei nu poate fi deplasata, sa poata fi atasat un biletel cu ora si minutul la care a fost atasat garoul;
    - o creta pentru marcarea conturului persoanei vatamate de pe carosabil, care trebuie mutata pentru acordarea primului ajutor pana la sosirea salvarii si a politiei.
     Continutul trusei auto de prim ajutor

    Instrumentar
    a) Foarfece cu ambele varfuri boante - 1 buc.;
    b) Dispozitiv pentru respiratie gura la gura (batista salvatorului);
    c) Pipa Guedel adult marimea 10 - 1 buc.;
    d) Pipa Guedel copil marimea 4 - 1 buc.;

    Materiale sanitare
    a) Leucoplast 2,5 X 2,5 cm - 1 buc.;
    b) Plasture (pansament rapid), min. 40cm X 6 cm - 1 buc.;
    c) Compresa tifon sterilizata, min. 10 cm x 8 cm, minim 5 pachete, minim 10 bucati / pachet;
    d) Fasa tifon, min. 5 cm x 4cm - 5 buc.;
    e) Bandaj triunghiular pentru imobilizarea bratului, 2 laturi de min. 80 cm - 1 buc.;
     f) Vata medicinala hidrofila sterilizata - 20 g;
    g) Garou, 50 cm - 1 buc. si manusi de examinare - 2 perechi;

    Medicamente
    a) Solutie dezinfectanta cu alcool sanitar - 30 cmc;
    b) Pansament cu rivanol min. 6 cm x 2 cm - 5 buc.;

    Materiale diverse

    a) Ace de siguranta;
    b) Brosura cu instructiuni de prim ajutor.
    Semnalizarea prezentei
     Primul pas in cazul in care ajungem la locul unui accident rutier este sa oprim si sa ne semnalizam prezenta pe carosabil astfel:
     Primul pas in cazul in care ajungem la locul unui accident rutier este sa oprim si sa ne semnalizam prezenta pe carosabil astfel:
    1.  Pornim semnalizarea de avarie;
         -  noaptea este bine sa lasam aprinse si luminile de pozitie;
    2.  Ne echipam cu vesta reflectorizanta si ne grabim sa asezam triunghiurile reflectorizante pe partea carosabila in fata si in spatele autoturismului (conform legislatiei la minimum 30 metri);
    3.  In functie de categoria drumului public si de vitezele de deplasare a autovehiculelor pe acel drum, este bine sa montam triunghiurile reflectorizante  ;
         -  la o distanta de 50 - 75 metri;
         -  daca suntem pe autostrada se pot monta ambele triunghiuri reflectorizante in spate, unul la aproximativ 75m., iar celalalt la 125 -150m.( din cauza vitezelor cu care se circula pe autostrazi spatiul de franare pentru evitarea coliziunii sau pentru oprirea in siguranta creste considerabil);
    4.  Dupa ce ne-am semnalizat foarte bine prezenta pe carosabil (evitam astfel producerea altor accidente) mergem sa facem o observatie rapida asupra accidentului:
         - numarul si tipul de vehicule implicate in accident (autocare, camioane, autoturisme, motociclete, carute, biciclete,s.a.);
         - numarul de victime si gravitatea;
         - sortarea victimelor in functie de gravitatea leziunilor;
    5.  Apelam numarul unic de urgent 112 si anuntam urmatoarele:
    - ne prezentam (nume, prenume si numarul telefonului de pe care facem apelul);
    - ora la care am ajuns la locul accidentului;
    - locatia cat mai exacta a accidentului (daca accidentul sa produs in afara localitatii, incercati sa spuneti cat mai exact distanta dintre localitati uitandu-va pe borna kilometrica);
    - ce s-a intamplat;
    - cati raniti sunt;
    6. Acordarea primului ajutor victimelor.
    ATENTIE! Daca observati ca unul din autoturismele implicate in accident are tendinta de a lua foc (fumega), inainte de a rezolva punctele 2, 3, 4, 5, 6, trebuie sa va grabiti sa decuplati bornele de curent de pe bateria de acumulator a acelui autovehicul si scoateti victimele din habitaclu.
     Putine autoturisme iau foc in cazul accidentelor rutiere, dar daca acest lucru se intampla, principala cauza o constituie instalatia electrica. De aceea este bine sa scoateti bornele de curent de pe bateriile de acumulator a autovehiculelor implicate in accidente.
     Un autovehicul care ia foc este foarte greu de stins (aproape imposibil), iar cel mai groaznic lucru este sa asistati la incendiul unui autovehicul in care persoanele au ramas blocate fara a mai avea posibilitatea sa fie ajutate sa coboare.


    Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat
      Primul ajutor este o notiune care trebuie luata in serios, fiind de o foarte mare importanta.
    Accidentatul va fi menajat la maximum, evitandu-se gesturile bruste si deplasarea lui excesiva. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajarea prin eliberarea metodica, la nevoie cu sacrificarea materialelor ce il blocheaza.
       Nu uitati ca foarte multe persoane care sufera de accidente rutiere pot avea fracturi ale coloanei vertebrale si orice miscare gresita poate duce la paralizie sau moarte.

    - se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta ( cap- gat-trunchi), pentru a evita lezarea maduvei spinarii in cazul unei fracturi de coloana;
    - in cazul unei fracturi deschise la unul din membre, membrul fracturat se mentine in pozitia gasita fara a incerca punerea in pozitie normala;
    - in cazul unei fracturi inchise se evita manevrele inadecvate, pentru a nu le transforma in fracturi deschise;
    Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra capului, membrelor si hainelor pentru degajarea accidentatului.
     Dupa degajare victima va fi intinsa cu blandete pe o patura sau pe niste haine.

    Accidente in care victime sunt motociclistiiSunt accidente deosebit de grave, deoarece motociclistii in afara de casca de protectie si imbracamintea specifica nu au nici o alta protectie. Acestor victime trebuie sa le acordam o atentie deosebita, deoarece in urma accidentului pot avea membre fracturate,fracturi de coloana si in general sufera lovituri puternice la cap.
    Precautii:- motociclistul trebuie intors pe spate, avand grija ca la rasucire capul - gatul si coloana sa fie rotite in acelasi timp;
    - se deschide viziera castii de protectie pentru a usura respiratia motociclistului;
    - se incearca o conversatie cu accidentatul pentru a vedea daca acesta este constient;
    - daca motociclistul este inconstient, trebuie sa-i scoatem casca de protectie, ceea ce constituie un lucru deosebit de periculos, daca nu se cunoaste manevra corecta de indepartare a acesteia (orice miscare gresita asupra capului in cazul unei fracturi de coloana poate duce la paralizie totala sau la moarte;
    - pentru a scoate casca de protectie, trebuie prima data sa ne uitam daca motociclistul poarta ochelari, iar in acest caz scoatem prima data ochelarii;
    - nu uitati sa desprindeti cureaua de fixare a castii de sub barbia motociclistului;
    - este bine ca acest lucru sa fie efectuat de doua persoane, una care scoate casca si una care ii sprijina capul;
    - In cazul in care sunteti singur trebuie sa prindeti casca de protectie cu ambele maini, sa incercati pe cat posibil sa o largiti in timp ce o rotiti catre spate, spre dumneavoastra;
    - in momentul in care simtiti mai este putin si casca iese, trebuie sa duceti una dintre mainile dvs. sub ceafa accidentatului pentru a sprijinii capul sa nu cada pe carosabil la iesirea din casca;
    - dupa aceasta manevra se trece la acordarea primului ajutor.
    Verificarea starii de constienta
     Dupa  ce victima a fost scoasa din autovehicul trebuie sa controlati functiile vitale ale acesteia si sa observati daca este constienta.

    Daca nu raspunde la intrebari, atunci incercati sa vedeti daca victima raspunde la durere. Pentru aceasta incercati sa-i provocati mici dureri, strangand-o de varful degetelor sau de lobul urechii, sau pur si simplu, ciupind-o de piele. Daca victima reactioneaza la intrebarile dvs. sau la provocarea de dureri, atunci ea este constienta.

     Faceti un inventar al leziunilor pe care le are ( fracturi, rani, etc.) si ,dupa aceasta evaluare alertati ambulanta prezentand constatarile dvs. privitoare la starea accidentatului.
     Daca victima nu este constienta trebuie sa actionati rapid solicitand ajutor altor persoane care sunt la locul accidentului, deoarece este mai usor ca la acordarea primului ajutor sa se implice mai multe persoane decat una singura.

    a. Eliberati caile respiratorii ale victimei ! Pentru aceasta, scoateti toate corpurile straine aflate in cavitatea bucala a accidentatului (resturi de imbracaminte, proteze dentare, pamant, etc.). Verificati daca victima nu si-a inghitit limba.
     Daca si numai daca sunteti sigur ca victima nu are un traumatism al coloanei cervicale ( gatului), faceti extensia capului.
    Pentru aceasta puneti o mana pe fruntea victimei in timp ce cu doua-trei degete ale celeilalte maini asezate sub barbie ridicati capul pe spate.

    b. Controlati existenta respiratiei victimei !Tinand capul victimei in extensie ( ridicat pe spate), apropiati-va cu urechea de gura acesteia in timp ce privirea dvs. este indreptata spre pieptul accidentatului. In felul acesta aveti posibilitatea sa ii auziti respiratia, sa o simtiti pe pielea obrazului dvs. si in acelasi timp sa vedeti, eventual, miscarile respiratorii ale pieptului accidentatului.

    c. Controlati existenta circulatiei sangelui !
      Aceasta manevra se executa prin cautatea pulsului in artera carotida. Artera carotida se poate palpa pe partea laterala a gatului la doi-trei centimetrii distanta de cartilajul tiroid (marul lui Adam).
     Cautati pulsul la artera carotida atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului.
    In urma acestei evaluari a functiilor vitale ale accidentatului, va puteti afla in una din urmatoarele trei situatii:
    1) Victima are respiratie si are puls.
     In aceasta situatie asezati victima intr-o pozitie  care sa sigure libertatea permanenta a cailor respiratorii.
    Nu uitati ca la o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate exista riscul ca baza limbii sa ,,cada"" in faringe, fapt care va avea drept consecinta asfixierea victimei !
    Dupa ce ati asezat victima in pozitie de siguranta , chemati ambulanta !

    2) Victima nu respira , dar are puls ( stop respirator ).
     Daca accidentatul nu respira (dar are puls) incepeti imediat repiratia artificiala , respiratie (gura la gura).
    Pentru aceasta procedati in felul urmator:
    - asezati capul victimei in extensie, asa cum s-a mentionat anterior;
    - pensati nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare al mainii dvs. care a fost amplasata anterior pe fruntea accidentatului;
    - aplicati batista salvatorului pe fata accidentatului;
    - ridicati barbia victimei cu doua trei degete;
    - prin intermediul batistei salvatorului fixati-va etans gura de gura victimei si insuflati aer in caile respiratorii;
    - dupa fiecare insuflare desprindeti-va gura de gura victimei si permiteti acesteia sa expire;
    - reluati o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.
    Faceti 10 ventilatii artificiale dupa care anuntati ambulanta ! Continuati ulterior ventilatia artificiala pana la sosirea ambulantei !

    3) Victima nu respira si nu are puls
     In cazul aparitiei stopului cardiorespirator, sansa de a reanima victima numai prin fortele dvs. este foarte redusa. De aceea, primul lucru pe care trebuie sa il faceti cand constatati absenta respiratiei si a pulsului este sa solicitati imediat ajutor si sa chemati ambulanta.
     Sarcina dvs. este ca, in continuare, sa incercati sa mentineti functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui ) pana la sosirea echipajului ambulantei .
    Mentinerea functiilor vitale se va face prin respiratie artificiala si prin masaj cardiac extern dupa cum urmeaza:
    - executati doua ventilatii gura la gura dup tehnica expusa mai sus;
    - cautati punctul de presiune ( deci punctul in care se va executa masajul cardiac extern), pentru aceasta fixati-va un deget pe marginea cutiei toracice si miscati degetul de-a lungul acestei margini pana simtiti capatul inferior al osului pieptului ( apendicele xifoid );
    - deasupra acestui reper asezati inca doua degete, punctul de presiune se va afla , in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua degete;
    - asezati podul unei palme in punctul de presiune;
    - asezati cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune;
    - comprimati toracele victimei prin miscari ferme executate cu greutatea corpului dvs. aplicata din umeri in lungul bratelor;
    Atentie !
    Comprimarea toracelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul pieptului)  sa  se  infunde  cu 4 - 6 cm.
    - continuati aplicarea masurilor de reanimare ( resuscitare ) in succesiune 2 la 15, adica efectuati cate doua ventilatii gura la gura urmate de 15 compresii toracice, s.a.m.d.
     In cazul in care resuscitarea este executata de doua persoane, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie timp in care cea de-a doua va face masajul cardiac.
     In aceasta situatie succesiunea va fi de 1 la 5 ( o ventilatie, 5 compresii toracice, s.a.m.d.).
    Nu intrerupeti masurile de resuscitare decat in momentul in care pacientul este preluat de catre personalul ambulantei.
    Constatarea existentei hemoragiilor
    a) Hemoragiile externe,
     in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange.
    In functie de vasele care au fost sectionate, putem deosebi:
    - hemoragiile arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
    - hemoragiile venoase, in care sangele, avand culoarea rosu inchis, curge lin continuu;
    - hemoragiile capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.
    b) Hemoragii interne,
    in care sangele care curge ramane in interiorul organismului (ex: cavitatea abdominala, etc.).
     In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :
    a) Hemoragii mari, mortale, cand se pierde mai mult de jumatate din cantitatea totala de sange.
    b) Hemoragii mijlocii, cand se pierde 1/3 din cantitatea totala de sange
    c) Hemoragii mici, cand se pierde o cantitate de 500 - 600 ml de sange.

    Hemoragiile interne sunt insotite de o serie de semne prin care se pot banui si diagnostica. Aceste semne sunt ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut si cresterea numarului de respiratii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arteriala scade mult sub cifra normala. Bolnavul este nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.
     Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza.

     Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor.
     Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie, este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a oprii o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, vom face imediat comprimarea vasului prin care curge sangele.
     In hemoragia arteriala, coprimarea se va face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita oprirea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis.
    Pentru relizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuala se va realiza la nivelul:
    - fosei supraclaviculare, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei subclaviculare pe planul dur al primei coaste;
    - santului brahial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat din diafia humerusului;
    - plicii cotului, in santul dicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, inainte de bifurcarea sa in artera ulnara si artera radiala;
    - zonelor laterale si mediale ale fetei anterioare a articulatiei pumnului, unde artera radiala si artera ulnara pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente ( radius si ulna );

    Hemostaza prin compresiunea manuala la membrul inferior poate fi realizata la nivelul :
    - fetei posterioare a articulatiei genunchiului prin comprimarea arterei poplitee;
    - fetei dorsale a labei piciorului prin compresiunea realizata pe artera pedioasa.
    Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.
     In cazul in care nu se poate mentine comprimat vasul un timp indelungat, se recurge la aplicarea garoului.
    Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, se aplica sub garou o fasa de tifon, sau un obiect dur cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest moment toata circulatia sangelui dincolo de garou inceteaza, toate tesuturile situate in regiunea respectiva nemaiprimind oxigen. Pentru aceste motive mentinerea unui garou nu poate depasi o ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala. Ori de cate ori se aplica un garou, trebuie sa se noteze ora si minutul la care a fost pus.
     Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai usor de oprit este hemoragia nazala ( epitaxisul ). Bolnavul trebuie asezat pe un scaun cu capul inclinat pe spate sprijinit de spatar si departe de surse de caldura. Se scoate cravata si legaturile din jurul abdomenului accidentatului. Daca epitaxisul este mic, se opreste spontan sau prin simpla apasare a aripii nazale respective. Aceasta apasare se poate face si dupa ce in prealabil s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu o solutie de apa oxigenata sau de antipirina.
     Nu trebuie sa ne grabim cu scoaterea tamponului, pentru a reusii sa oprim sangerarea in cel mult 5 minute.
    Accidentatii care prezinta hemoragii exteriorizate, altele decat cele nazale, trebuie imediat culcati si lasati linistiti. Se cheama de urgenta salvarea.
    Accidentati la care se banuieste o hemoragie interna trebuie bine inveliti, incalziti cu sticle de apa calda la maini si picioare si li se va da sa bea ceaiuri dulci. Interventia medicului este strict necesara.
    Constatarea existentei ranilor
       Controlul ranii
      Ranitul va fi dezbracat sau i se vor taia hainele in zona ranii pentru a putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.
      In rana pot ramane deseori corpuri straine (nisip, pamant, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.
      Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur
           O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a nu aduce microbi de pe pielea intacta in rana. Spalarea se face folosind o bucata de tifon. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea din jurul ranii. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonarea cu alcool.
    ATENTIE! Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!

     Executarea pansamentului
    1. Daca avem la indemana saprosan, se poate presara pe rana. In lipsa lui de preferat sa nu punem nimic pe rana. In nici un caz sa nu punem grasimi sau unguente, deoarece acestea pot fi daunatoare.
    2. Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complect acoperita.
    3. Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata.
    4. Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
          4.1. Sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri.
          4.2. Sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm in jurul ei.
          4.3. Sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa.
          4.4. Sa nu fie prea strans pentru  a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv.
      Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Primul strat se aplica la cativa centrimetri sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare strat sa acopere jumatate din stratul de fasa precedent.
      Daca rana se afla la nivelul mainii, straturile de fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel, ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de fasa care se continua pe gamba.
      Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva straturi de fasa ce se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza, iar prin cateva miscari de dute-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de gluga. Gluga este fixata cu inca doua-trei straturi circulare petrecute la nivelul fruntii.

      In cazul in care rana este mica, se poate recurge la utilizarea catorva fasii de leocoplast care sa mentina pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament de specialitate.
    Constatarea existentei fracturilor
      De cele mai multe ori primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si recuperarea  accidentatului.
     Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcifiate.
     Fracturile pot fi de mai multe feluri. In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.
    In functie de pozitia fracturii in raport cu exteriorul putem distinge:
    -  fracturi inchise in care pielea din regiunea rupturii ramane intacta;
    -  fracturi deschise la care ruptura osului este insotita si de o rana a pielii si a muschilor din regiunea respectiva. In cazul fracturilor deschise pericolul de infectie este foarte mare daca nu se iau imediat masuri de protectie. Uneori fracturile deschise pot fi insotite de o hemorogie externa, de o astupare a unor vene din jur (tromboza venoasa) sau de embolii gazoase.
     In functie de numarul de fragmente osoase rezultate la fractura se pot distinge:
    -  fracturi simple care au numai doua fragmente osoase;
    -  fracturi cominutive in care osul este sfaramat in mai multe fragmente.
     O fractura cu aspect particular se poate intalni mai des la copii mici, la care oasele sunt mai flexibile, respectiv asa numita fractura „in lemn verde”.
     Primul ajutor in cazul accidentatilor cu fracturi se desfasoara dupa urmatoarea schema:
    -  asezarea accidentatului in pozitie cat mai comoda si interzicerea oricarui tip de miscari;
    -  examinarea generala si locala;
    -  toaleta mecanica, hemostaza si pansarea ranilor asociate;
    -  axarea membrelor in cazul fracturilor cu deplasari si angulari importante;
    -  imobilizarea provizorie;
    -  asigurarea transportului la spital.
    Calmarea durerilor se obtine prin administrarea de calmante minore (algocalmin, antinevralgic).
     Categorii de urgente
           Cazurile de prima urgenta
     Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc, etc.
           Cazurile din urgenta a doua
      Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.
            Cazurile din urgenta a treia
      Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.
            Urgentele obisnuite
      Aici se incadreaza ceilalti accidentati .
      In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor: 
    -  bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
    -  bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
     - bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
     - bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
     - in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
     - in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;
     - in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus.
      In cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa GUEDEL care este o piesa de material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesita punerea capului in extensie.
       Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea pipei fiind orientata in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului, pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata superioara a limbii.

    CONDUITA PREVENTIVA

    FACTORII CONDUITEI PREVENTIVE

    DEFINITIA CONDUITEI PREVENTIVE

    Conduita preventivă reprezintă comportamentul participantului la trafic ce are drept finalitate evitarea producerii unui accident rutier previzibil, dar şi limitarea consecinţelor accidentului, dacă acesta nu poate fi evitat.

     Factorii conduitei preventive

      1. Vigilenţa
      Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a fi atent în permanenţă la ceea ce se întâmplă în jurul său în timpul conducerii şi de a fi pregătit să acţioneze prompt pentru evitarea oricărui accident. Vigilenţa solicită simţurile unui conducător auto astfel:
      - văzul – conducătorul auto urmăreşte drumul, semnalizarea rutieră, comportamentul celorlalţi participanţi la trafic;
      - auzul – recepţionează informaţii despre apariţia unei defecţiuni sau funcţionarea necorespunzătoare a unor mecanisme sau angrenaje ale autovehiculului (bătăi, ciocănituri, detonaţii etc);
      - mirosul – recepţionează nereguli privind funcţionarea necorespunzătoare a diferitelor sisteme sau mecanisme (frecarea frânei, scurtcircuit etc);
      - simţul tactil – ajută la acţionarea dozată a pedalelor, recepţionarea vibraţiilor, recepţionarea comportamentului dinamic al autovehiculului.
      Informaţiile date de simturi sunt prelucrate de sistemul nervos şi transformate într-un comportament armonios ce are drept scop conducerea corectă şi evitarea accidentelor de circulaţie.
      Diminuarea vigilenţei este determinată de:
      - convorbirile la telefonul mobil;
      - consumul de alimente în timpul condusului;
      - mânuirea aparaturii muzicale;
      - aprinderea ţigării;
      - întoarcerea capului către pasagerii din autovehicul;
      - balansarea diferitelor obiecte plasate în câmpul vizual – păpuşi, brelocuri, perdeluţe etc.
      - discuţii, gesturi ale pasagerilor din autovehicul.
      2. Prevederea
      Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a anticipa situaţiile din trafic şi modul de desfăşurare a acestora, pentru a evalua dacă ele pot deveni periculoase; această capacitate presupune inclusiv prevederea greşelilor celorlalţi participanţi la trafic şi recunoaşterea particularităţilor acestora. In orice situatie potential periculoasa reduceti viteza! Distanta de franare depinde cel mai mult de viteza masinii.
      3. Judecata
     Este capacitatea conducătorului auto de a fi capabil să aleagă varianta optimă de ieşire dintr-o situaţie periculoasă apărută pe neaşteptate în trafic; acest proces se petrece într-un timp foarte scurt – conducătorul auto trebuind să judece prompt, rapid, selectiv şi corect situaţia apărută şi să acţioneze în consecinţă.
      Importante în această privinţă sunt: experienţa în conducere, capacitatea de analiză rapidă şi discernământ, puterea de intuiţie, luciditate, capacitatea de a-şi stăpâni reacţiile impulsive etc.
      4. Îndemânarea
      Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a efectua corect toate manevrele impuse de traficul rutier: depăşiri, viraje, opriri, parcări etc. Aceste deprinderi se vor forma după multe exerciţii dar, o dată formate, ca şi acte reflexe, ele vor putea constitui premise pentru o conducere în siguranţă.

    Conducerea ecologica

    Conducerea ecologica presupune un consum redus de combustibil .
    In urma arderii combustibilului in cilindrii motorului rezulta gazul de esapament compus din monoxid de carbon, benzina sau motorina nearsa, funingine, iar la benzina cu plumb raman si resturi de plumb.
      Normele de poluare europene( EURO 2, 3, 4, 5) au impus treptat constructorilor de motoare sa scada cantitatea de CO si de combustibil nears din gazele de esapament.
      Pentru combustibilul nears este prevazut un catalizator, pe teava de esapament la iesirea din galeria de evacuare a gazelor, care arde la temperaturi mari combustibilul nears. Pe galeria de evacuare este prevazut un senzor, sonda lambda, care masoara cantitatea de oxigen din gazele de esapament si da comanda calculatorului de bord sa dozeze combustibilul la injectoare.

      Prin masuri comportamentale, de control si verificare periodica a autovehiculului trebuie sa reducem atat consumul de carburant cat si a consumabilelor : anvelope, bucse, amortizoare, filtre, piese pentru reparatiile la motor,etc. Pe langa cele enumerate mai sus, sa nu uitam ca si politetea si buna crestere pot fi incluse in normele conduitei ecologice.
      Conducerea ecologica poate duce la o scadere substantiala a gradului de poluare si implicit la reducerea distrugerii stratului de ozon.


    Optimizarea utilizarii autovehiculului duce la reducerea consumului de carburant. In acest sens se va avea in vedere urmatoarele :
    - inlocuirea pe cat posibil a parcului auto invechit cu autovehicule care au motoare uzate non-euro, cu altul nou cu motoare de ultima generatie, care polueaza foarte putin datorita motoarelor eco sau chiar a autovehiculelor hibride cu motoare electrice;
    - mentinerea motorului in stare optima de functionare;
    - pe caroserie nu se vor monta proiectoare suplimentare, eleroane si tot felul de ornamente care cresc rezistenta la inaintare;
    - stabilirea unui traseu de deplasare din timp, pentru a evita drumurile inutile;
    - verificarea periodica a presiunii aerului in anvelope (inainte de plecarea in cursa)si schimbarea pneurilor intre ele la 10000 km
    - eliminarea greutatilor inutile din autovehicul;

    - sa nu se circule cu portbagajul montat pe masina in situatiile in care acesta nu este necesar;
    - autovehiculul trebuie pus in miscare imediat dupa pornirea motorului. Incalzirea motorului se va realiza in mers. Orice accelerare puternica a motorului cand este rece duce la uzura acestuia si la eliminarea unui procent foarte mare de gaze nearse (noxe);
    - nu se va supratura motorul la plecarea de pe loc ;
    - la schimbarea vitezelor se va folosi o turatie optima stiut fiind faptul ca motorul elimina mai multe noxe si atunci cand este supraturat, dar si atunci cand este subturat. O turatie acceptabila pentru schimbarea vitezei intr-o treapta superioara este de 1800 - 2000 de rot/min  la motoarele Diesel si 2000 -2200 rot/min  la motoarele pe benzina.
    - nu se va circula mult timp in trepte inferioare de viteza daca acest lucru nu se impune. Trebuie ca deplasarea sa se faca cu viteza constanta, evitandu-se accelerarile bruste sau franarile bruste. Anticipand din timp situatiile periculoase, viteza se va reduce treptat. O persoana care franeaza in permanenta puternic, este o persoana care nu stie sa conduca, nu stie sa aproximeze distantele, de obicei agresiva la volan si care in permanenta cheltuieste mult pentru intretinerea autovehiculului (carburant, placute si discuri de frana, anvelope, s.a.).
    - nu se va circula cu viteze foarte mari - peste 110 km/h consumul creste foarte mult datorita frecarii cu aerul(rezistenta aerodinamica);
    - nu se va folosi in exces aerul conditionat. Instalatia se va regla pentru producerea unei temperaturi pe  timp de vara cu maximum 7 - 10 grade mai mica decat cea din exterior. Acest lucru este important atat pentru a reduce consumul de carburant cat si pentru sanatate. O diferenta de temperatura mai mare de 10 grade celsius, poate duce la imbolnavire, sau la probleme cardiace. De asemenea in timpul in care folosim aerul conditionat, trebuie sa inchidem toate geamurile autoturismului si sa cuplam butonul sau maneta de recirculare a aerului in habitaclu. Astfel se ajunge mai rapid la o temperatura optima, permitand oprirea pe perioade mai lungi a compresorului de aer conditionat.

    - se vor evita aglomeratiile din trafic;

    - in cazul in care traficul s-a blocat, daca exista posibilitatea, se va folosi o ruta alternativa;
    - in cazul stationarii voluntare sau impusa de trafic (trecere la nivel cu cale ferata, semafoare pentru lucrari pe partea carosabila, s.a.) se va opri motorul.